![\"23467368_886435091531138_3058226793652212447_o\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/sabinabranduse.com\/wp-content\/uploads\/2017\/11\/23467368_886435091531138_3058226793652212447_o.jpg?resize=1170%2C780&ssl=1\")
<\/p>\nTeatrul Tineretului, Piatra Neam\u021b. C\u00e2nd spun Teatrul Tineretului, spun totodat\u0103 “ramp\u0103 de lansare”. Cu expresia asta e mereu asociat \u0219i nu aievea. Hora\u021biu M\u0103l\u0103ele, Florin Piersic, Mitic\u0103 Popescu, Coca Bloss, Maia Morgenstern, Constantin Cojocaru, Ana Ciontea, to\u021bi au pornit de aici, juc\u00e2nd \u00een spectacole semnate de: Alexandu Dabija, Andrei \u0218erban, Silviu Purc\u0103rete, Victor Ioan Frunz\u0103, C\u0103t\u0103lina Buzoianu, David Esrig, Ion Cojar- profesorul meu din facultate.<\/p>\n
<\/p>\n
Era teatrul la care fiecare t\u00e2n\u0103r absolvent t\u00e2njea s\u0103 fie repartizat. Aici se respira teatru.
\n\u0218i tot aici se afla primul bar de teatru permis \u00een Rom\u00e2nia, ap\u0103rut la ini\u021biativa trioului: Mitic\u0103 Popescu, Constantin Cojocaru, Eugen Apostol. Barul purta numele “\u0218ase sa\u0219i”, inspirat dintr-un exerci\u021biu de dic\u021bie, era dotat cu frigider, aragaz, televizor, mas\u0103 de biliard, fiind, practic, spa\u021biul \u00een care \u00ee\u0219i petreceau timpul r\u0103mas liber actorii, echipa tehnic\u0103 \u0219i prietenii lor. Ba chiar \u00ee\u0219i s\u0103rb\u0103toreau acolo zilele de na\u0219tere sau evenimentele importante ca botezurile \u0219i nunta. Am auzit de nunta domnului Boris Petroff (\u00een spa\u021biul care serve\u0219te acum drept sal\u0103 studio), cu care am avut ocazia s\u0103 filmez timp de 10 luni pentru serialul “Iubire ca-n filme”.<\/p>\n
Atmosfera asta se mo\u0219tene\u0219te, am tr\u0103it-o al\u0103turi de actorii pe care i-am g\u0103sit \u00een T.T., dar \u0219i dup\u0103, c\u00e2nd Liviu Timu\u0219 a f\u0103cut un val de angaj\u0103ri care a al\u0103turat echipei deja existente \u00eenc\u0103 10 nume pe care ni le dorim legendare.<\/p>\n
Cred c\u0103 sunt pu\u021bini cei care \u0219tiu c\u0103 actuala sal\u0103 mare a teatrului a func\u021bionat mai \u00eent\u00e2i ca cinematograf. \u0218i poate mai pu\u021bini sunt cei care \u0219tiu c\u0103 pentru c\u00e2\u021biva ani, pe timpul c\u00e2nd\u00a0 purta titulatura de Teatrul de Stat Piatra Neam\u021b, regizor tehnic era Cristian Vasile. Interpretul celui mai cunoscut tango din anii ’30,\u00a0 “Zaraza”.\u00a0 Dup\u0103 ani de glorie \u0219i succes, at\u00e2t pe plan profesional, c\u00e2t \u0219i personal (era curtat de foarte multe femei, iar cele care i-au devenit partenere, i-au produs mari suferin\u021be \u0219i dezam\u0103giri, dovedindu-se a fi interesate doar de banii lui- c\u00e2\u0219tiga \u00eentr-o lun\u0103 c\u00e2t un func\u021bionar diplomatic \u00eentr-un an), “ultimul trubadur” s-a rec\u0103s\u0103torit \u0219i s-a mutat la Piatra. At\u00e2t Cristian Vasile c\u00e2t \u0219i so\u021bia lui, Rada Moldoveanu, \u0219i-au g\u0103sit locul \u00een echipa tehnic\u0103 a teatrului: el ca regizor de culise, ea ca sufleur.<\/p>\n
C\u00e2nd am intrat prima dat\u0103 \u00een sal\u0103, \u00een calitate de spectator, am v\u0103zut teatrul cu scena lui mare ca pe o cas\u0103. De fapt, asta reprezint\u0103, pentru mine, teatrele: casele mai multor oameni, mai multor familii, genera\u021bii, ranguri, p\u0103turi sociale. Teatrul este spa\u021biul \u00een care au loc cele mai multe na\u0219teri. Na\u0219teri a personajelor, adev\u0103rate crea\u021bii care v\u0103d lumina rampei ca rezultat a \u00eent\u00e2lnirii dintre un actor \u0219i un regizor, ajuta\u021bi, bine\u00een\u021beles, de echipa artistic\u0103 \u0219i tehnic\u0103, pe post de moa\u0219e.<\/p>\n
Bobo Burl\u0103cianu:<\/p>\n
“De multe ori privim \u00eenapoi \u00een istorie<\/p>\n
Adesea ne hr\u0103nim cu glorie<\/p>\n
\u0218i cu o min\u0103 mai mult sau mai pu\u021bin afectat\u0103 zicem<\/p>\n
Ce mi\u0219to era odat\u0103<\/p>\n
<\/p>\n
Dar fiecare timp \u00eenseamn\u0103 c\u00e2te ceva<\/p>\n
\u0218i fiecare pas e \u00eenso\u021bit de un Va urma<\/p>\n
A\u0219a cum fiecare anotimp are-un rost<\/p>\n
Mai bine ne g\u00e2ndim la ce vom fi dec\u00e2t la ce-am fost”.<\/p>\n
C\u00e2nd vorbe\u0219ti de teatru, vorbe\u0219ti implicit de spectatori. Arta nu exist\u0103 f\u0103r\u0103 ei. A\u0219adar, m\u00e2nat\u0103 de curiozitate \u0219i impulsionat\u0103 de proiectul g\u00e2ndit de Gianina C\u0103rbunariu, noul director al Teatrului Tineretului, am f\u0103cut drumul invers. Nu am mai a\u0219teptat s\u0103 vin\u0103 spectatorii spre noi, ci ne-am dus noi spre ei. Cu scopul de a-i cunoa\u0219te, de a afla ce \u00eei aduce sau \u00eei \u021bine departe de sala T.T., ce le place, ce nu le place, ce ar vrea s\u0103 vad\u0103, \u00een ce spectacol s-au reg\u0103sit, cu ce au rezonat, ce amintiri \u00eei leag\u0103 de acest\u0103 institu\u021bie cultural\u0103.<\/p>\n
\u0218i am avut parte de 4 \u00eent\u00e2lniri fabuloase:<\/p>\n
\u00cempreun\u0103 cu Mihaela Jipa (coordonator al proiectului “Actorii \u0219i spectatorii T.T.”, secretar artistic \u0219i fotograf) ne-am dat \u00eent\u00e2lnire cu doamna profesor Doina Cecilia Iord\u0103chescu \u00een fa\u021ba Bibliotecii Jude\u021bene, Piatra Neam\u021b. Mihaela mi-a povestit c\u00e2teva lucruri despre dumneaei ca s\u0103 fiu \u00een tem\u0103 c\u00e2nd \u00eei iau interviul. Dup\u0103 ce mi-a spus c\u0103 este profesor de limba englez\u0103 \u0219i c\u0103 e nelipsit\u0103 de la spectacole \u0219i festivaluri, am f\u0103cut leg\u0103tura. O cunosc. \u0218i mai mult de at\u00e2t, st\u0103 \u00een blocul de vis-a-vis, o v\u0103d de multe ori ie\u0219ind pe balcon. Automat, am sim\u021bit o familiaritate \u0219i o dorin\u021b\u0103 de nest\u0103vilit de a m\u0103 opri la flor\u0103rie. Flor\u0103ria ar\u0103ta ca magazinele alimentare de pe vremea comunismului, nicidecum ca flor\u0103riile “Sere Codlea” care pocneau de bog\u0103\u021bie. M-am orientat rapid \u0219i am ales 3 trandafiri galbeni proaspe\u021bi, nu voiam s\u0103 \u00eent\u00e2rzii.<\/p>\n
At\u00e2t eu, c\u00e2t \u0219i Mihaela, aveam emo\u021bii. “Altfel de emo\u021bii”, ca s-o citez pe colega mea. C\u00e2nd limbile ceasului se preg\u0103teau s\u0103 indice ora 15, a ap\u0103rut \u0219i invitata noastr\u0103. Am urcat treptele spiralate ale bibiliotecii, de parc\u0103 am fi escaladat cochilia unui gigant melc b\u0103tr\u00e2n, \u0219i am ajuns sub o cupol\u0103 de sticl\u0103, \u00een dreptul unei canapele ro\u0219ii. Toat\u0103 lumea care trecea o salut\u0103 pe doamna Cecilia, este de-a casei, \u021bine aici cursuri de teatru \u00een limba folosit\u0103 la Casa Regal\u0103 a Marii Britanii. \u00cenc\u0103 din fa\u021ba cl\u0103dirii, doamna profesor a \u00eenceput dest\u0103inurile. Mihaela \u00eens\u0103, a intervenit cu candoare \u0219i a rugat-o s\u0103 nu-\u0219i piard\u0103 ideile pentru c\u0103 le vrem imortalizate. Ne-am a\u0219ezat confortabil pe canapeaua ro\u0219ie \u0219i am pornim reportofonul. Mihaela migra \u00een jurul nostru, cu aparatul foto la ochi, ca P\u0103m\u00e2ntul \u00een jurul Soarelui.<\/p>\n
Cine spune c\u0103 reprezentan\u021bi a dou\u0103 genera\u021bii \u00eendep\u0103rtate nu pot lega dialoguri spumoase, haioase \u0219i emo\u021bionante, nu \u0219tie ce vorbe\u0219te. Dup\u0103 ce am trecut \u00een catastif istoria recent\u0103 \u0219i pe cea mai pu\u021bin recent\u0103 a Teatrului Tineretului, a\u0219a cum ne-a adus-o \u00een aten\u021bie doamna Cecilia, i-am propus s\u0103 intr\u0103m \u00een sala din care se pot \u00eemprumuta c\u0103r\u021bi pentru a face o fotografie. Lini\u0219tea specific\u0103 unei s\u0103li de lectur\u0103 era p\u0103strat\u0103 cu sfin\u021benie de cei 3 copii afla\u021bi la mas\u0103. Ne-am strecurat printre ei \u0219i, c\u00e2nd nu era atent\u0103, am scos din m\u00e2neca hainei l\u0103sat\u0103 \u00een cuier trandafirii. Ne-am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at emo\u021bionate, 6 secunde, Mihaela ne-a spus c\u0103 asta este durata ideal\u0103. Apoi, \u00eentr-un moment de inspira\u021bie, am invitat-o pe doamna profesor s\u0103 aleag\u0103 o carte de pe raft. M-a l\u0103sat pe mine s\u0103 o fac. Nici acum nu \u0219tiu s\u0103 v\u0103 spun cum se nume\u0219te. Am rugat-o s-o deschid\u0103 la \u00eent\u00e2mplare \u0219i s\u0103 citeasc\u0103 \u00een \u0219oapt\u0103 (timbrat\u0103) primul paragraf de pe pagina din st\u00e2nga. \u00cemi pare r\u0103u dac\u0103 i-am deranjat pe cei 3 copii, \u00eens\u0103 reac\u021biile noastre au fost de necontrolat. Parc\u0103 a\u0219 fi fost un magician care \u00ee\u0219i f\u0103cea num\u0103rul \u00eentre sc\u00e2ndurile \u00eenc\u0103rcate cu c\u0103r\u021bi. Volumul s-a deschis \u00een dreptul unui fragment care vorbea despre via\u021ba boem\u0103 \u0219i destr\u0103b\u0103lat\u0103 a arti\u0219tilor.<\/p>\n
![\"9\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/sabinabranduse.com\/wp-content\/uploads\/2017\/11\/9.jpg?resize=1170%2C780&ssl=1\")
<\/p>\n
Care erau \u0219ansele s\u0103 se \u00eent\u0103mple asta? Coinciden\u021b\u0103? Nu, eu nu cred \u00een coinciden\u021be. Se crease o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre noi, un schimb de emo\u021bii \u0219i energie pe care \u0219i s\u0103 vrei, nu le po\u021bi reface. Ca-n clipa \u00eendr\u0103gostirii. Te str\u0103punge o s\u0103geat\u0103 a comunic\u0103rii dincolo de cuvinte.<\/p>\n
Am plecat \u00eempreun\u0103 spre cas\u0103 \u0219i ne-am mai oprit la vorb\u0103 c\u00e2teva minute \u00een fa\u021ba blocului, doar suntem vecine. A plecat mul\u021bumindu-mi pentru flori \u0219i \u00eent\u00e2lnire, am plecat z\u00e2mbind din tot sufletul.<\/p>\n
\u00a0 \u00a0 2.\u00a0 \u00a0Joi, 21 septembrie, acea\u0219i ora 15.<\/strong><\/p>\n \u00cencep cu o parantez\u0103: ora 15 este o or\u0103 biblic\u0103. “Ora Golgotei” sau ora mor\u0163ii lui Iisus\u00a0<\/strong>Hristos-\u00a0<\/strong>pe Dealul Golgota. Iar pentru mine, este ora la care au loc \u00eent\u00e2lniri divine. De data asta, am mers pe l\u00e2ng\u0103 \u0218trandul Tineretului, pe malul r\u00e2ului Bistri\u021ba, \u0219i am parcat sub pl\u0103cu\u021ba care anun\u021ba “Clubul Sportiv Ecvestru”, complex sportiv, turistic \u015fi de agrement.<\/p>\n Invitat s\u0103 ne spun\u0103 ce \u00eel leag\u0103 de Teatrul Tineretului este de aceast\u0103 dat\u0103 domnul Costache Lupu, pre\u015fedintele clubului care-i poart\u0103 numele.<\/p>\n Ne-a \u00eent\u00e2mpinat \u00een pragul casei \u00eenconjurate de flori care ad\u0103poste\u0219te biroul. Ne-a str\u00e2ns cum se cuvine m\u00e2na, am sim\u021bit cum mi se \u00eencalec\u0103 degetele \u00een palma dumnealui, \u0219i ne-a poftit \u00een\u0103untru. Pere\u021bii erau decora\u021bi cu picturi \u0219i fotografii ale animalelor regale care “ajut\u0103 nu doar la munc\u0103, ci \u0219i la r\u0103zboi”. Tapetul biroului era format din decupaje de revist\u0103 \u00eentruchip\u00e2ndu-l pe domnul Lupu c\u0103lare, \u00een ipostaza \u00een care-l juca fie pe \u0218tefan cel Mare cu pletele-n v\u00e2nt, fie un reprezentant de frunte al armatei, dar \u0219i din fotografii \u0219i afi\u0219e ale unor spectacole de teatru de “neprofesioni\u0219ti, nu amatori” (cum le spunea doamna Draga Olteanu Matei, din trupa c\u0103reia a f\u0103cut parte, “Teatrul Vostru”). C\u00e2nd a auzit c\u0103 vrem s\u0103 \u00eenregistr\u0103m dialogul, cu o \u00eentindere ferm\u0103 a m\u00e2inii st\u00e2ngi, a smuls \u0219tec\u0103rul radioului din priz\u0103, care completa p\u00e2n\u0103 atunci atmosfera melancolic\u0103 a biroului. Am ciulit bine urechile c\u00e2nd ne-a spus ce texte ar vrea s\u0103 vad\u0103 montate pe scena Teatrului Tineretului \u0219i am \u00eencercat s\u0103 re\u021bin cu lux de am\u0103nunte tot ce ne-a povestit despre regizorul Sandu Dabija, pe care l-a avut elev \u00een Bistri\u021ba (jude\u021bul Neam\u021b), c\u00e2nd era profesor de limba rom\u00e2n\u0103. Se pare c\u0103 prietenia lor s-a datorat firii rebele care-i caracterizeaz\u0103 pe am\u00e2ndoi.<\/p>\n Grajdurile, soarele bl\u00e2nd, pisicile, c\u00e2inii, g\u0103inile \u0219i florile care intrau prin fereasta l\u0103sat\u0103 deschis\u0103, ne-au adulmecat afar\u0103 din birou. Am mers s\u0103 vedem caii \u0219i poneii de diferite talii, i-am m\u00e2ng\u00e2iat pe Luchy \u0219i Sonia, m-am imaginat cutreier\u00e2nd p\u0103durile c\u0103lare ca o amazoan\u0103, cum mi-a spus domnul Lupu c\u0103 pot s\u0103 ajung, pentru c\u0103 am toate datele… M-a pus pe g\u00e2nduri. Un moment mai t\u00e2rziu, l-am \u00eentrebat dac\u0103 \u0219tie c\u0103 \u00a0la I.A.T.C.\/ A.T.F. (acum Facultatea de Teatru \u0219i Film “I.L.Caragiale”, Bucure\u0219ti), cu decenii \u00een urm\u0103, studen\u021bii f\u0103ceau \u0219coala de \u0219oferi \u0219i luau ore de c\u0103l\u0103rie, preg\u0103tindu-se astfel pentru partituri de film. Auzind c\u0103 a existat un parteneriat al T.T.-ului cu Centrul de Echita\u021bie, am \u00eenaintat \u00eentrebarea dac\u0103 ar mai fi interesat de o astfel de colaborare. R\u0103spunsul a venit prompt: “Da.” Ba chiar ne-a f\u0103cut invita\u021bia de a lua ore pentru “sportul c\u0103lare” de la unul dintre instructorii voluntari.<\/p>\n Cu lacrimi \u00een ochi, ne-a str\u00e2ns haiduce\u0219te m\u00e2na, ne-a mul\u021bumit pentru clipele de “lumin\u0103”, \u0219i-a aranjat p\u0103rul cu o mi\u0219care dibace, oglindindu-se \u00een luneta ma\u0219inii ca un adev\u0103rat crai, a\u0219a cum ne-a povestit c\u0103 a fost \u00een tinere\u021bile despre care i-a f\u0103cut mare pl\u0103cere s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 al\u0103turi de noi \u0219i a r\u0103mas c\u0103 p\u0103str\u0103m leg\u0103tura.<\/p>\n \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a03. \u00cent\u00e2lnirea cu ga\u0219ca de la Asachi, 25 septembrie<\/strong><\/p>\n Am fost \u00eent\u00e2mpinate cu o tav\u0103 cu fursecuri \u00een fa\u021ba liceului, din care am ciugulit urc\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la unul din laboratoarele \u0219colii. Ca s\u0103 dezghe\u021b atmosfera, am f\u0103cut un exerci\u021biu de cunoa\u0219tere \u00eenv\u0103\u021bat la atelierul \u021binut de domnul Mikl\u00f3s B\u00e1cs la Ideo Ideis. Mai precis, am f\u0103cut cuno\u0219tin\u021b\u0103 folosind numele noastre reale, dup\u0103 care unele inventate. Dar \u0219i samuraiul- joc aflat \u00een topul preferin\u021belor la Ideo. Apoi ne-am pus pe vorb\u0103. I-am \u00eentrebat dac\u0103 obi\u0219nuiesc s\u0103 mearg\u0103 la teatru, doar o treime a ajuns de c\u00e2teva ori, lucru care nu m-a bucurat, evident, \u00een schimb m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 \u00eentreb de ce? De ce \u00eentr-un ora\u0219 ca Piatra Neam\u021b, \u00een care posibilit\u0103\u021bile de petrecere a timpului liber, \u00eentr-un cadru cultural, educativ, sunt mai reduse, ei nu iau \u00een calcul spectacolele de teatru? E clar c\u0103 fiecare parte \u00ee\u0219i are aportul la aceast\u0103 \u00eenstr\u0103inare. De-asta sunt aici, din acest motiv a fost pus pe roate proiectul “Actorii \u0219i spectatorii T.T.”. La \u00eendemnul meu, \u0219i-au exprimat op\u021biunile \u00een materie de muzic\u0103, filme, actori \u0219i emisiuni, \u00een felul acesta m-am apropiat de \u00een\u021belegerea nevoilor lor, apoi au continuat cu curiozit\u0103\u021bile legate de domeniul meu. Le-am r\u0103spuns cinstit, poate nu era chiar ce se a\u0219teptau s\u0103 aud\u0103, dar sigur mi-au apreciat sinceritatea. Spun asta pentru c\u0103 la final i-am v\u0103zut dornici s\u0103 intre \u00een sala teatrului \u0219i pentru c\u0103 m-au cuprins \u00eentr-un gruphug, iar energia cu care au f\u0103cut-o a fost de-a dreptul gr\u0103itoare.<\/p>\n Unul dintre ei a zis c\u0103 nu vrea s\u0103 se fac\u0103 actor pentru c\u0103 el vrea s\u0103 aib\u0103 bani. Na, eu ce s\u0103-i zic? C\u00e2nd a auzit r\u0103spunsul la \u00eentrebarea “ce salariu ai?”, s-a l\u0103murit, o s\u0103 dea la A.S.E.<\/p>\n E bine c\u0103 \u0219tiu din timp ce vor s\u0103 fac\u0103, unii b\u00e2jb\u00e2ie \u0219i la 35 ani.<\/p>\n \u00a0 \u00a0 4.\u00a0 \u00cent\u00e2lnirea cu Oana Dasc\u0103lu, 28 septembrie<\/strong><\/p>\n E cea\u021b\u0103, frig \u0219i 09:45 diminea\u021ba. Pentru prima dat\u0103, urc sc\u0103rile care au \u00een cap\u0103t Spitalul. Data trecut\u0103 am fost adus\u0103 pe bra\u021be, dup\u0103 premiera spectacolului “Anul disp\u0103rut. 1996”.<\/p>\n Ne-am proptit pe treptele spitalului: eu, Mihaela \u0219i Oana\u00a0 Dasc\u0103lu- student\u0103 la medicin\u0103 \u00een anul 3. Dup\u0103 20 minute \u00een care fiecare lucru spus se metamorfoza subit \u00een rotocoale de aburi, am continuat discu\u021bia la un ceai \u0219i o pr\u0103jitur\u0103 \u00eentr-un local geam\u0103n cu sufrageria unui cuplu de pensionari intelectuali, “Casablanca”.<\/p>\n De la Oana am \u00een\u021beles cum se simte un spectacol din sal\u0103 \u0219i i-am spus c\u0103 apreciez enorm c\u0103 a dat startul la feedback-uri. Dup\u0103 ce a v\u0103zut avanpremiera la “Wolfgang”, \u0219i-a f\u0103cut curaj s\u0103-mi scrie. Era al 5-lea spectacol \u00een care m\u0103 vedea juc\u00e2nd. Dup\u0103 mesajele ei, au prins \u0219i al\u021bii curaj s\u0103 o fac\u0103, iar asta mi-a dat stropul de \u00eencredere de care aveam nevoie. Aplauzele nu sunt suficiente, sunt mesaje criptate. Din p\u0103cate, ele nu sunt direct propor\u021bionale cu p\u0103rerea sau senza\u021bia cu care pleac\u0103 spectatorul. \u0218i ne ajut\u0103 at\u00e2t de mult s\u0103 afl\u0103m cum se simte din cealalt\u0103 parte a s\u0103lii.<\/p>\n Oana: “Mereu m-am \u00eentrebat cum ar fi dac\u0103 ar putea vorbi scaunele pe care stau spectatorii, cu toate emo\u021biile lor impregnate, cu p\u0103rerile lor”.<\/p>\n Am intrat \u00een dialog cu 2 profesori afla\u021bi la v\u00e2rsta pension\u0103rii, cu o ga\u0219c\u0103 de liceeni \u0219i cu o student\u0103 \u00een anul 3 la Medicin\u0103.<\/p>\n De la ei am aflat c\u0103 publicul nostru e foarte diferit: doamna Cecilia spune c\u0103 nu e o clasic\u0103, apreciaz\u0103 orice fel de spectacol, drept urmare nu a lipsit de la nicio premier\u0103, domnul Lupu nu a mai venit de ceva timp la T.T., nu \u0219tie trupa nou\u0103, dar prefer\u0103 dramaturgia rom\u00e2neasc\u0103 \u0219i l-ar readuce \u00een sal\u0103 spectacole montate dup\u0103 textele pe care le-a lucrat dumnealui \u00een Teatrul Vostru \u0219i despre care spune c\u0103 sunt actuale: “…Escu”, “Nota 10 la purtare”, orice pies\u0103 a lui Caragiale.<\/p>\n Liceeni nu sunt la curent cu activitatea teatral\u0103, dar ar vrea s\u0103-l vad\u0103 pe Mihai Bendeac pe scen\u0103, dac\u0103 s-ar putea. Televizorul \u0219i internetul sunt mult mai aproape de lumea lor de c\u00e2t suntem noi, actorii anga\u021bi \u00een teatrul din ora\u0219ul lor natal. Ce m-a bucurat a fost c\u0103 dup\u0103 \u00eent\u00e2lnirea noastr\u0103, li s-a activat interesul pentru ce fac eu la “serviciul meu”, ba chiar le-ar pl\u0103cea s\u0103 fac\u0103 o trup\u0103 cu care s\u0103 merg s\u0103 lucrez. Deci, e nevoie doar de aten\u021bie \u0219i interes. Acum c\u0103 am \u00een\u021beles asta, e mai u\u0219or de parcurs drumul spre ei.<\/p>\n Oana \u00eens\u0103, \u0219i colegii ei studen\u021bi, a\u0219teapt\u0103 fiecare prilej de a se \u00eentoarce din capital\u0103 la casele lor pentru a vedea noile premiere. \u0218i v\u0103d spectacolele preferate de c\u00e2te ori au posibilitatea, aduc\u00e2ndu-i cu ei \u0219i pe al\u021bii: fra\u021bi, surori, prieteni, p\u0103rin\u021bi.<\/p>\n![\"IMG_1129\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/sabinabranduse.com\/wp-content\/uploads\/2017\/11\/img_1129.jpg?resize=1170%2C780&ssl=1\")
<\/p>\n![\"IMG_1290\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/sabinabranduse.com\/wp-content\/uploads\/2017\/11\/img_1290.jpg?resize=1170%2C780&ssl=1\")
<\/p>\n![\"IMG_1515\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/sabinabranduse.com\/wp-content\/uploads\/2017\/11\/img_1515.jpg?resize=1170%2C764&ssl=1\")
<\/p>\n
![\"23331489_886435088197805_5302312757417510764_o\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2017\/11\/23331489_886435088197805_5302312757417510764_o.jpg?w=1166&h=845&ssl=1\" "\\"23331489_886435088197805_5302312757417510764_o\\"")
<\/a> <\/div> <\/div> <\/div> <\/div>\n