<\/p>\r\n
Actoria a fost primul vis pentru care am g\u0103sit ambi\u021bie, energie, putere \u0219i elan. Sim\u021beam c\u0103 e singura modalitate de a ie\u0219i din globul de cristal pe care-l construisem \u00een jurul meu. Pentru a m\u0103 proteja. De tot ce mi-a dospit vulnerabilitatea excesiv\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
\u0218i am \u00eenceput cu pa\u0219i m\u0103run\u021bi: m-am \u00eenscris la \u0218coala Popular\u0103 de Arte, Bra\u0219ov, la clasa Ion Jugureanu, m\u00e2nat\u0103 mai degrab\u0103 de dragostea fricoas\u0103 de a nu-l pierde pe primul b\u0103iat de care m\u0103 \u00eendr\u0103gostisem dec\u00e2t de pasiunea mea pentru actorie, care nu c\u0103p\u0103tase \u00eenc\u0103 un nume.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Ei, globul de cristal suferise o fisur\u0103 la contactul cu iubirea, iar b\u0103iatul cu ochi galbeni se furi\u0219ase \u00een\u0103ntru. \u0218i am \u00eenaintat a\u0219a, cu cele dou\u0103 iubiri paralele care s-au r\u0103sucit una \u00een jurul celeilalte asemenea tulpinii de bonsay, ajung\u00e2nd \u0219i \u00een trupa de teatru “Arca”, a Casei Armate, Bra\u0219ov, cu care am avut \u0219ans\u0103 de a participa la primul meu festival de profil, la Craiova.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Dup\u0103 trei ani, c\u00e2nd b\u0103iatul cu ochi galbeni \u0219i-a \u00eencheiat periplul prin globul meu firav, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 o suferin\u021b\u0103 care-mi coco\u0219ase sufletul \u0219i-mi stinsese lumina ochilor, exact c\u00e2nd \u00eencepusem probele la Bac, am mers mai departe cu iubitul meu statonic, teatrul.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
N-am \u00eendr\u0103znit s\u0103 dau la facultate atunci, odat\u0103 cu el, \u00eens\u0103 m-am \u00eenscris la o facultate de litere, sec\u021bia spaniol\u0103. Era prea pu\u021bin pentru ambi\u021bia mea, motiv pentru care un semestru mi-am luat t\u0103lp\u0103\u0219i\u021ba.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
\u00cen acela\u0219i timp, am avut parte de multe reprezenta\u021bii cu “N\u0103zdr\u0103v\u0103niile Otiliei”, spectacol de teatru pentru copii regizat de Lucian Temelie \u0219i produs de compania sa, “Teatrul Trianon”, Gala\u021bi, mult dincolo de grani\u021bele Bra\u0219ovului,chiar p\u00e2n\u0103 la marginea periculoas\u0103 cu v\u0103mile \u021b\u0103rii. Ceea ce pentru o fat\u0103 de 18-19 ani, o vis\u0103toare care lupta cu un curaj s\u0103lb\u0103ticit s\u0103-\u0219i dep\u0103\u0219easc\u0103 condi\u021bia \u0219i starea, nu a fost o perioad\u0103 u\u0219oar\u0103 ca o spum\u0103 de lapte pres\u0103rat\u0103 cu scor\u021bi\u0219oar\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Domnul Temelie avea figura lui Dracula: must\u0103\u021bi negre-str\u00e2mte-r\u0103sucite, o p\u0103l\u0103rie de aceea\u0219i culoare, cu boluri late sub care se piteau doi ochi miji\u021bi \u00een acela\u0219i fel pigmenta\u021bi, iar dincolo de ea i se de\u0219ira un corp sub\u021bire \u0219i lung c\u00e2t o umbr\u0103 pe asfalt.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
C\u0103l\u0103toream mult cu trenul, \u00eentotdeauna cu personalul, \u00een frig, curent \u0219i g\u0103l\u0103gie, dormeam \u00een c\u0103mine de liceu degerate, m\u00e2ncam covrigi \u0219i pateuri. \u0219i c\u0103ram singur\u0103, printre \u0219uvoaie de lacrimi, valizele ticsite cu costume \u0219i decoruri. Frumuse\u021bea venea din faptul c\u0103 sim\u021beam c\u0103 merit tot chinul cu care eram deja familiarizat\u0103, dar \u0219i c\u0103 tot ce \u00eenduram \u00eemi va fi r\u0103spl\u0103tit odat\u0103 \u0219-odat\u0103 cu o via\u021b\u0103 boem\u0103 \u0219i mult\u0103 admira\u021bie din partea publicului care-mi va aduce drept ofrande macarale de flori, vagoane de ciocolat\u0103 \u0219i saci \u00eendopa\u021bi cu scrisori de dragoste.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
C\u00e2nd am avut reprezenta\u021bii la Gala\u021bi, domnul Temelie m-a g\u0103zduit la dumnealui acas\u0103 \u0219i m-a l\u0103sat s\u0103-mi aleg o carte-cadou din biblioteca care-i sufocase un perete. Prima care mi-a f\u0103cut cu ochiul a fost “Sunt om de teatru”, a lui Jean Louis Barrault, actor \u0219i regizor francez n\u0103scut la \u00eenceputul secolului al XX-lea. Am citit-o pe ner\u0103suflate, \u00een noaptea aceea, cu frica c\u0103 zorii zilei mi-ar putea confisca prima declara\u021bie de apreciere profesional\u0103. O p\u0103strez \u0219i acum, ca pe o diplom\u0103, \u00een biblioteca care-mi \u00eenghite un perete.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Odat\u0103 \u00eencheiat acest capitol, a urmat un an \u0219i jum\u0103tate \u00een care m-am trezit la ora cinci diminea\u021ba pentru cele patru, cinci sau chiar \u0219ase reprezenta\u021bii de teatru de p\u0103pu\u0219i \u0219i marionete.\u00a0“Povestea porcului” \u0219i “Steaua sus r\u0103sare” sunt cele dou\u0103 spectacole pe care le-am jucat al\u0103turi de prietenul Eugen Fr\u00eencu, fondatorul trupei “Albinu\u021bele,” din care am f\u0103cut cu mare drag parte. \u0218i at\u00e2t de mul\u021bi bani c\u0103 dep\u0103\u0219eam salariul p\u0103rin\u021bilor mei, ceea ce a f\u0103cut s\u0103-mi \u00eencol\u021beasc\u0103 respectul de sine \u0219i \u00eencrederea c\u0103 sunt totu\u0219i bun\u0103 de ceva.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Am cutreierat tot Bra\u0219ovul \u0219i \u00eentreaga Valea Prahovei \u00eempreun\u0103, oprind peste tot: la gr\u0103dini\u021bele de stat, la cele private, la \u0219colile r\u0103s\u0103rite, la\u00a0 cele dezafectate, uitate \u00een c\u00e2te-un sat proptit pe o creast\u0103 te\u0219it\u0103 de munte, \u0219i p\u00e2n\u0103 la un centru care g\u0103zduia copii cu sindromul Down, respectiv la o sec\u021bie de oncologie pediatric\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Am adunat multe tr\u0103iri \u0219i experien\u021be de via\u021b\u0103 av\u00e2nd aceste prilejuri de a vedea o lume care nu mi se mai ar\u0103tase, precum \u0219i lucruri mai concrete: abilitatea de a vorbi at\u00e2t de tare \u0219i de r\u0103spicat \u00eenc\u00e2t s\u0103 m\u0103 fac auzit\u0103 p\u00e2n\u0103-n foaier, capacitatea de a m\u0103 concentra \u00een aproape orice condi\u021bii \u0219i aptitudinea de\u00a0a-mi coordona membrele superioare \u00eentre ele \u0219i pe ele cu p\u0103pu\u0219ile \u0219i replicile. P\u00e2n\u0103 atunci, z\u0103u dac\u0103 nu b\u0103nuiam c\u0103 mi-au fost \u00een\u0219urubate de trunchi dou\u0103 m\u00e2ini care se potriveau doar pe o parte.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
\u00cen paralel, mi-am continuat preg\u0103tirea pentru admiterea la Facultatea de Teatru, sec\u021bia “Actorie”, cu exerci\u021bii de dic\u021bie f\u0103cute cu creionul \u00een gur\u0103 \u0219i urechile astupate cu buricele degetelor, ca s\u0103 nu aud b\u0103t\u0103ile \u00een \u021beav\u0103 ale vecinilor, cu lecturi peste lecturi, cu vizite lungi \u00een biblioteci, vizionat toate spectacolele din repertoriul Teatrului “Sic\u0103 Alexandrescu”, cu ore s\u0103pt\u0103m\u00e2nale de preg\u0103tire 1:1 cu o actri\u021b\u0103 profesionist\u0103 de la TSA, pentru a-mi pune la punct repertoriul. Asta p\u00e2n\u0103 a b\u0103tut la u\u0219\u0103 momentul admiterii, care a plecat a\u0219a cum a venit. \u00cen 2002, n-am ob\u021binut rezultate dorite nici la Cluj, nici la Bucure\u0219ti.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Am trecut ca o rachet\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 nereu\u0219it\u0103, av\u00e2nd la c\u00e2rm\u0103 ambi\u021bia de a pleca de acas\u0103 \u0219i de a demonstra tuturor, dar mai ales mie, c\u0103 nu sunt at\u00e2t de “proast\u0103 \u0219i bun\u0103 \u0219i nimic” cum auzeam de la tata de diminea\u021b\u0103 p\u00e2n\u0103 seara.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Era imposibil s\u0103 nu reu\u0219esc: “O s\u0103 dau admitere \u0219i la anu’, \u0219i peste doi ani, \u0219i peste zece, dau p\u00e2n\u0103 intru!”, i-am spus mamei mele c\u00e2nd, dorind s\u0103-mi oblojeasc\u0103 arderea, s-a oferit s\u0103-mi pl\u0103teasca taxa pentru a urma o facultate\u00a0 privat\u0103 acolo, \u00een ora\u0219ul-c\u0103tu\u0219e.\u00a0 Chiar dac\u0103 jurnalismul m\u0103 tenta \u00eentruc\u00e2tva, eu avea nevoie de o evadare de acas\u0103, \u00eenainte de toate.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Pentru urm\u0103toarea admitere, am renun\u021bat la serviciile respectivei actri\u021be, care m-a ambi\u021bionat berbece\u0219te spun\u00e2nd \u00een gura mare c\u0103 dac\u0103 intru la facultate, \u00ee\u0219i d\u0103 demisia din teatru. Asta \u00een timp ce \u00eemi dublase orele de preg\u0103tire, pe care le pl\u0103team din banii aduna\u021bi cu greu f\u0103c\u00e2nd promo\u021bii c\u00e2te 13 ore pe zi, patru-cinci zile din \u0219apte, \u00een frigul de la raionele cu mezeluri din hipermarket-uri. N-a fost om de cuv\u00e2nt, p\u00e2n\u0103 mai acum a figurat \u00een capul listei cu angaja\u021bi ai teatrului din centrul Bra\u0219ovului.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Eh… Plec\u00e2nd la drum cu o etichet\u0103 greu de dus, l\u0103sat\u0103 mo\u0219tenire de personajul de mai sus: “e\u0219ti doar un bibelou pe scen\u0103 \u0219i nu vei fi mai mult”, am dat admitere la dou\u0103 sec\u021bii: actorie \u0219i p\u0103pu\u0219i-marionete, pentru a-mi spori \u0219ansele de a m\u0103 muta din locul \u00een care nu g\u0103sisem nicio s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 de sprijin. Trebuia s\u0103 reu\u0219esc. Ei, \u0219i cine fuge dup\u0103 doi iepuri, \u021bine minte: \u00eei poate prinde pe am\u00e2ndoi.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
A fost o realizare at\u00e2t de mare pentru mine faptul c\u0103 am fost admis\u0103 la ambele sec\u021bii, \u0219i prima dintre fete la actorie, \u00eenc\u00e2t am dat-o repede la spate pentru c\u0103 nu \u0219tiam s\u0103 gestionez astfel de rezultate.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Cum am reu\u0219it s\u0103 intru \u00een anul \u00een care a luat clas\u0103 nimeni altul dec\u00e2t marele pedagog \u0219i regizor, Ion Cojar, asistat de Adrian Titieni? Preg\u0103tindu-m\u0103 de una singur\u0103, descotorosindu-m\u0103 de stilul patetic \u0219i pus cu m\u00e2na cu care m\u0103 acoperise actri\u021ba cu renume, \u0219i, bine\u00een\u021beles, schimb\u00e2ndu-mi complet repertoriul. Am ales doar texte potrivite v\u00e2rstei, felului meu de a fi \u0219i \u00een\u021belegerii mele asupra vie\u021bii.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Dup\u0103 ce am mai r\u0103scolit o dat\u0103 bibliotecile \u0219i anticariatele din Bra\u0219ovul natal, am g\u0103sit zece poezii care s\u0103 vorbeasc\u0103 despre ce m\u0103 fr\u0103m\u00e2nta \u0219i pe mine, plus dou\u0103 fabule, dou\u0103 povestiri, dou\u0103 monoloage. La care am ad\u0103ugat dou\u0103 c\u00e2ntece ale Mariei T\u0103nase. Ca s\u0103 m\u0103 obi\u0219nuiesc cu publicul, mi-am luat curajul de a i le spune noului meu iubit, un b\u0103iat cu ochi c\u0103prui-umbl\u0103tori, devenit primul meu spectator, fan \u0219i sus\u021bin\u0103tor. Ce urm\u0103ream? S\u0103 \u00eendeplinesc cele dou\u0103 cerin\u021be: s\u0103 fiu credibil\u0103 \u0219i s\u0103 m\u0103 fac \u00een\u021beleas\u0103, criteriile dup\u0103 care aflasem c\u0103 se stabile\u0219te adev\u0103rul scenic.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
\u00cen fiecare zi din primii trei ani de facultate am urcat sc\u0103rile U.N.A.T.C.-ului mul\u021bumindu-i lui Dumnezeu c\u0103 m-a ajutat s\u0103 ajung acolo, s\u0103-mi v\u0103d visul visurilor cu ochii. Eram at\u00e2t de hot\u0103r\u00e2t\u0103 s\u0103 fac tot ce se poate \u00een acest domeniu \u00eenc\u00e2t \u00eenchideam ochii \u00een fa\u021ba lipsurilor alimentare \u0219i a camerei de c\u0103min lilipute, pe care o \u00eemp\u0103r\u021beam cu \u00eenc\u0103 patru colege, \u0219i \u00een care g\u00e2ndacii nu mai aveau loc pe jos, a\u0219a c\u0103 noaptea dormeau c\u0103lare pe noi.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Dup\u0103 primele s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de studen\u021bie, aveam deja f\u0103cut\u0103 o \u0219edin\u021b\u0103 foto \u0219i un book de prezentare, cum se practica \u00een anii 2000, o list\u0103 cu agen\u021biile de casting \u0219i determinarea de a bate la toate u\u0219ile.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
Primul casting la care am participat a fost pentru o reclam\u0103 interna\u021bional\u0103 la chips-uri, la Castel Film. Trebuia s\u0103 m\u0103n\u00e2nc cartofii cu poft\u0103 \u0219i s\u0103 m\u0103 amuz. Floare la ureche! A\u0219 fi reu\u0219it aceste performan\u021be \u0219i f\u0103r\u0103 anii de preg\u0103tire \u0219i jucat prin \u0219coli \u0219i gr\u0103dini\u021be.\u00a0La c\u00e2teva zile distan\u021b\u0103, am primit un telefon:<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n
“– Alo, Sabina?<\/em> – Da.<\/em> – Romeo sunt, de la…<\/em> – (n-am mai stat s\u0103-l ascult, ci m-am gr\u0103bit s\u0103 fac pe amuzanta, r\u00e2z\u00e2nd singur\u0103 la gluma mea) Da, bine, \u0219i eu sunt Julieta! <\/em> – (pauz\u0103 scurt\u0103) Ai fost s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103 la o prob\u0103 pentru Pringles, ai fost aleas\u0103.<\/em> – …<\/em> – Alo? Nu te bucuri?<\/em> – R\u00e2zi de mine?<\/em> – Nu, s\u0103 vii m\u00e2ine la o prob\u0103 de costum \u0219i s\u0103 semnezi contractul.<\/em>“<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n\r\n\r\n Am amu\u021bit. Eram pe o banc\u0103, \u00een fa\u021ba c\u0103minului facult\u0103\u021bii, m\u00e2ncam pufule\u021bi, beam ap\u0103 \u0219i nu \u00een\u021belegeam ce mi se \u00eent\u00e2mplase. Credeam c\u0103 e o fars\u0103, auzisem c\u0103 se practica genul acesta de glume \u00een care \u021bi se zice c\u0103 te-a luat un mare regizor \u00een filmul lui \u0219.a.m.d.\u00a0 N-a fost o fars\u0103. Dup\u0103 un \u0219ir scurt de zile, am filmat reclama: regizor englez, o echip\u0103 \u00eentreag\u0103 de profesioni\u0219ti care roia \u00een jurul meu pentru a m\u0103 face s\u0103 ar\u0103t conform cerin\u021belor \u0219i a m\u0103 sim\u021bi ca o div\u0103, iar drept remunera\u021bie, echivalentul bursei mele pe\u00a0 mai bine de un an \u0219i jum\u0103tate.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Prinsesem aripi \u0219i \u00eencepusem s\u0103 m\u0103 zbor c\u0103tre ideea de televiziune, l\u0103s\u00e2nd ideea de a face teatru mai la coad\u0103. \u00cemi pl\u0103cea enorm universul care mi se c\u0103scase-n fa\u021b\u0103 \u0219i, pe deasupra, \u00eemi aducea \u0219i banii de care aveam nevoie pentru a m\u0103 \u00eentre\u021bine \u00een capital\u0103, c\u0103ci varianta de a le cere p\u0103rin\u021bilor o exclusesem cu c\u00e2\u021biva ani \u00een urm\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Au urmat apoi tot felul de alte proiecte pentru care primisem suspicios de multe laude \u0219i \u00eencuraj\u0103ri. Colaborarea cu Media Pro, de pild\u0103, a fost cea mai fructuoas\u0103, mi-a adus ba c\u00e2teva episoade \u00een “La bloc”, unul \u00een “B\u0103ie\u021bi Buni”, unul \u00een “Decizii”, un rol secundar \u00een “California Dreamin'” (lung metrajul de dubut al lui Cristian Nemescu, premiat la Cannes \u00een 2007), 200 episoade \u00een “Iubire ca \u00een filme”, vreo 50 \u00een “R\u0103zboiul sexelor”, \u00een paralel cu peste 30 reclame, un spectacol \u00een regia lui Emanuel P\u00e2rvu- “Sectorul S”, jucat la Green Hours, \u0219i o serie lung\u0103 de scurt metraje studen\u021be\u0219ti. Eh, \u0219i a\u0219a s-au evaporat cei patru ani de facultate \u0219i \u00eenc\u0103 unul dup\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n A, odat\u0103 cu preg\u0103tirea pentru absolvirea facult\u0103\u021bii, \u00een 2007, \u0219i-a g\u0103sit \u0219i cea de-a doua mea rela\u021bie sf\u00e2r\u0219itul. Nu \u021bi se pare \u0219i \u021bie c\u0103 func\u021bionez dup\u0103 un tipar? Fiecare \u00eencheiere a atras o alta dup\u0103 sine, precum \u0219i o lips\u0103 de perspective. Sau, privit altfel, o ocazie bun\u0103 de a m\u0103 uita la mine \u0219i la via\u021ba mea pentru a o rea\u0219eza pe direc\u021bia bun\u0103. Important este c\u0103 suferin\u021ba s-a dizolvat mult mai repede de data aceasta \u0219i c\u0103 s-a metamorfozat \u00eentr-o prietenie care dureaz\u0103 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Dup\u0103 asta, a venit r\u00e2ndul unei perioade de vreo doi ani \u00een care proiectele s-au ar\u0103tat mai rar, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 adesea dup\u0103 absolvire. \u00centre timp \u00eens\u0103, am cunoscut un alt b\u0103iat, cu ochi de un c\u0103prui aproape stabil.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Datorit\u0103 propunerii lui am p\u0103truns \u00een universul\u00a0Festivalului de Teatru T\u00e2n\u0103r “Ideo Ideis”, Alexandria,<\/a>\u00a0\u00een 2008, \u0219i nu m-am mai desprins de acolo 18 ani. Am fost parte din echipa de organizare pe departamentul artistic, apoi pe mediu, dup\u0103 care mi-am g\u0103sit locul la P.R. \u0219i comunicare. Eram omul de leg\u0103tur\u0103 dintre coordonatori\/liceeni \u0219i organizatori. M-a ajutat mult asta pentru c\u0103 eram, \u00een paralel, \u0219i trainer de dezvoltare personal\u0103 prin teatru, \u00een cadrul atelierelor \u00eent\u00e2mplate \u00een primele zile ale fiec\u0103rei edi\u021bii, \u0219i am putut astfel s\u0103 le cunosc \u0219i \u00een\u021beleg la un nivel aprofundat c\u0103ut\u0103rile, emo\u021biile, nevoile \u0219i zbuciumul.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Iar pentru c\u0103 am prins drag de liceenii pasiona\u021bi de arta dramatic\u0103, \u0219i ei de mine, c\u0103ci acum \u0219tiu, sunt capabil\u0103 de un nivel de prezen\u021b\u0103, empatie, implicare \u0219i sus\u021binere foarte ridicate, am fost invitat\u0103 s\u0103 \u021bin workshop-uri, respectiv s\u0103 fiu \u00een juriu sau \u00een programul de mentorat \u0219i al altor festivaluri \u0219i proiecte educa\u021bionale. \u0218i numesc f\u0103r\u0103 ezitare acest lucru drept una dintre cele mai mari bucurii \u0219i realiz\u0103ri ale mele.\u00a0Oamenii care-mi scriau \u0219i scriu \u00eenc\u0103 dup\u0103 ani \u0219i ani c\u00e2t de mult a \u00eensemnat \u00een evolu\u021bia lor \u00eent\u00e2lnirea cu mine, pentru un om cu o \u00eencredere \u0219i o stim\u0103 de sine at\u00e2t de betege, pe c\u00e2t le aveam eu, au avut o capacitate \u00eensemnat\u0103 de validare \u0219i \u00eencurajare s\u0103 merg \u00eenainte \u0219i cu acest traseu.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n \u00cen 2009, m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fac \u0219i un masterat. \u0218i am intrat. Tot la U.N.A.T.C., tot pe actorie. \u0218i am avut norocul s\u0103 lucrez cu doi profesori care mi-au redat \u00eencrederea \u0219i bucuria de a face teatru, de care m\u0103 distan\u021basem bine cu sprijinul actri\u021bei bra\u0219ovene. M\u0103 refer la\u00a0Gelu Colceag, rector la acea vreme, \u0219i la Liviu Lucaci, rectorul actual, care mi-a oferit \u0219i dou\u0103 roluri \u00een spectacolele sale de teatru independent: “5 Rendez-vous-uri mortale” \u0219i “E\u0219ti sau nu e\u0219ti?”, jucate la Muzeul \u021a\u0103ranului Rom\u00e2n, Godot Cafe-Teatru \u0219i, primul, la festivalul interna\u021bional din Cairo. Aia da experien\u021b\u0103, s\u0103 joc cu supratitrare, \u00eenc\u0103 un strat de costum \u0219i o adaptare a ac\u021biunilor scenice, pentru a respecta cultura locului.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n \u00cens\u0103 cele trei spectacole montate \u00een timpul masterat-ului, unde am avut parte de ni\u0219te partituri la care abia \u00eendr\u0103zneam s\u0103 sper: Blanche, “Un tramvai numit dorin\u021b\u0103”, de Tennessee Williams, Popova, “Ursul”, de A.P. Cehov \u0219i “Mofturi la Union”, f\u0103cut dup\u0103 un colaj de schi\u021be ale lui I.L. Caragiale, mi-au trezit din com\u0103 pasiunea pentru scen\u0103 \u0219i \u00eent\u00e2lnirea cu auditoriul.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Nici n-am apucat s\u0103 termin masteratul, c\u0103 am fost distribuit\u0103, \u00eempreun\u0103 cu Nicoleta H\u00e2ncu, \u00een toate cele trei roluri feminine din spectacolul \u201eDom Juan\u201d, direc\u021bia de scen\u0103 Victor Ioan Frunz\u0103, scenografia \u0219i costumele, Adriana Grand. O echip\u0103 din care nu-mi permiteam nici s\u0103-mi imaginez c\u0103 o s\u0103 fac vreodat\u0103 parte.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n La scurt timp dup\u0103, am avut o\u00a0o colaborare de c\u00e2teva luni cu TVR 1, fiind una dintre cele cinci co-prezentatoare ale emisiunii-concurs \u201e \u00cenTrecerea Anilor\u201d, al\u0103turi de simpaticul Mircea Radu. Mi-a dat ceva b\u0103t\u0103i de cap lucrul la acest proiect: ore de dans, coregrafie de grup \u0219i \u00eenregistr\u0103ri ale unor hituri din anii ’70, eu nefiind \u00eenzestrat\u0103 nici pe departe cu aceste calit\u0103\u021bi. De ce am fost totu\u0219i aleas\u0103? Pentru lumina, energia bun\u0103 \u0219i r\u00e2sul molipsitor cu care sunt dotat\u0103, aveam s\u0103 aflu c\u00e2nd am riscat s\u0103 adresez \u00eentrebarea. \u00cei mul\u021bumesc pentru \u0219ans\u0103 \u0219i ce a v\u0103zut \u00een mine lui Dan Manoliu.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Apoi am filmat dou\u0103 zile cu Nicolas Cage pentru \u201eGhost Rider Spirit of Vengeance\u201d, am jucat rolul muribundei so\u021bii a personajului interpretat de Steven Segal \u00een pelicula \u201eAbsolution\u201d \u0219i tot a\u0219a, scurte perioade de filmare pentru tot felul de produc\u021bii din afar\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Nu m-am \u00eendep\u0103rtat \u00eens\u0103 nicio secund\u0103 de dorin\u021ba \u0219i curiozitatea de a face tot ce \u021bine de entertainment \u0219i actorie, a\u0219a c\u0103 am fost \u0219i\u00a0 M.C. pentru diferite companii, am f\u0103cut voluntariat pentru “Masters of Jazz”, am participat la workshop-uri at\u00e2t \u00een \u021bar\u0103, c\u00e2t \u0219i \u00een afar\u0103,\u00a0dup\u0103 care, a\u0219a cum m\u0103 obi\u0219nuisem deja, \u0219i cea de-a treia poveste de dragoste a atins linia de finish. S-a reinstalat \u0219i clasica pauz\u0103 profesional\u0103 \u0219i tot a\u0219a\u2026 Punct \u0219i de la cap\u0103t.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n \u00cens\u0103 dup\u0103 trei repeti\u021bii ale aceluia\u0219i scenariu rela\u021bional, mi-am propus s\u0103 m\u0103 uit mai ad\u00e2nc la mine, constat\u00e2nd c\u0103 sunt numitorul comun al celor trei pove\u0219ti care se \u00eencheie \u00een mod similar, s\u0103-mi ofer mai mult timp, s\u0103 am r\u0103bdare \u0219i s\u0103 nu mai pornesc o rela\u021bie c\u00e2t\u0103 vreme nu simt c\u0103 are un \u00eenceput s\u0103n\u0103tos \u0219i promi\u021b\u0103tor.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Dup\u0103 un an \u0219i un cuplu de ore, l-am \u00eent\u00e2lnit pe el, pe ochi-alba\u0219tri mai stabili ca cerul, care a devenit \u0219i so\u021bul meu. A\u0219 lungi prea mult povestea dac\u0103 m-a\u0219 lansa \u00een analiza nivelului de s\u0103n\u0103tate al rela\u021biei noastre de c\u0103snicie, motiv pentru care fac un salt peste aceast\u0103 pr\u0103pastie.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Am \u00eenv\u0103\u021bat \u00eens\u0103, al\u0103turi de el, \u00een cei 12 ani \u0219i jum\u0103tate de convie\u021buire \u0219i periplu \u00een jurul lumii, c\u0103 leg\u0103tura dintre doi oameni \u0219i iubirea, respectiv parteneriatul, pot lua forme absolut neb\u0103nuite, inclusiv nedorite, \u00eens\u0103 care aduc cu sine evolu\u021bia \u0219i multe \u00eenv\u0103\u021b\u0103minte.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n \u00centorc\u00e2ndu-m\u0103 la perioada noastr\u0103 de \u00eenceput, pentru a urma firul relat\u0103rii profesionale, primele noastre \u00eent\u00e2lniri se strecurau \u00eentre film\u0103rile mele pentru c\u00e2teva videoclip-uri \u0219i un alt serial care mi-a adus foarte mult\u0103 satisfac\u021bie profesional\u0103, “O s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 nebun\u0103”, f\u0103cut de Drago\u0219 Buliga \u0219i difuzat pe PRO TV.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n \u00cen 2014, nemaiar\u0103t\u00e2ndu-se la orizont alte proiecte, m-am ocupat de promovarea spectacolului de teatru independent “Declick”, \u00een care am \u0219i jucat rolul principal feminin. \u00cei sunt recunosc\u0103toare partenerului meu de scen\u0103, Rare\u0219 Lucaci, pentru implicare \u0219i prietenie, \u00eens\u0103 odat\u0103 cu acel proiect realizez c\u0103 am luat o decizie limitativ\u0103: de a nu mai juca \u00een spectacole \u00een care este nevoie s\u0103 m\u0103 implic pe toate planurile, fault\u00e2nd palierul care m\u0103 intereseaz\u0103 cel mai tare: actoria. Dac\u0103 ai activat \u00een domeniul \u0103sta, cred c\u0103 \u021bi-e lesne s\u0103-mi \u00een\u021belegi alegerea.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Totodat\u0103, \u00eenc\u0103 din prima lun\u0103 de rela\u021bie cu cel care mi-a dat universul peste cap, am \u00eenceput o continu\u0103 explorare a lumii, autodistribuindu-m\u0103 \u00een rolul cu cea mai mare extindere de p\u00e2n\u0103 azi: acela de c\u0103l\u0103toare.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Dup\u0103 doi ani de imortalizat fericirea trunchiat\u0103 pe felurite continente,\u00a0pe c\u00e2nd mi-era neclar dac\u0103 mai voiam sau nu s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een aceast\u0103 poveste de dragoste, am primit un telefon care m-a f\u0103cut s\u0103 renun\u021b la a-mi mai face bagajele pentru escapada pl\u0103tit\u0103 deja \u00een\u00a0 Bali \u0219i Thailanda.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Conversa\u021bia telefonic\u0103 cu Vlad Cristache, regizor cu care apucasem s\u0103 m\u0103 cunosc pu\u021bin \u00een facultate, la repeti\u021biile pentru \u201cHamlet\u201d, dar \u0219i la \u201cIdeo Ideis\u201d, m-a teleportat \u00een Piatra Neam\u021b, unde m-am angajat la Teatrul Tineretului. Eram \u00eens\u0103 at\u00e2t de r\u0103v\u0103\u0219it\u0103 emo\u021bional, c\u0103 nu-mi mai doream parc\u0103 nici teatru, nici statutul de angajat\u0103, cu at\u00e2t mai mult mutarea \u00eentr-un ora\u0219 \u00eendep\u0103rtat, \u00een care nu mai ajunsesem niciodat\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n S-a dovedit a fi \u00eens\u0103 cea mai frumoas\u0103 perioad\u0103 din via\u021ba mea profesional\u0103 \u0219i personal\u0103, a\u0219 spune. \u00cen cei cinci ani petrecu\u021bi acolo am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 func\u021bionez armonios \u00eentr-un grup, s\u0103 cap\u0103t tehnica actoriceasc\u0103 care-mi juca p\u00e2n\u0103 atunci feste din cauza fricii \u0219i a lipsei de constan\u021b\u0103 pe scen\u0103, s\u0103 descop\u0103r ce \u00eenseamn\u0103 privilegiul de a lucra \u00eentr-un teatru de stat, cu regizori \u0219i o echip\u0103 unul \u0219i unul, unde era nevoie s\u0103-mi fac doar meseria mea, s\u0103 leg prietenii str\u00e2nse cu oameni din domeniul meu de activitate, ceea ce nu credeam c\u0103 este posibil, \u0219i s\u0103 fac din bijuteria de ora\u0219 cufundat\u0103 \u00eentre mun\u021bi, izvoare \u0219i lacuri, un prim acas\u0103. Doar al meu.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n \u00cen tot acest timp, al\u0103turi de trupa de actori creat\u0103 de Liviu Timu\u0219, c\u0103ruia \u00eei sunt recunoasc\u0103toare c\u0103 m-a primit cu at\u00e2t de mult\u0103 deschidere \u0219i bucurie \u00een teatru, am repetat pentru 14 spectacole. Iar cu 12 dintre ele am ajuns \u0219i \u00een fa\u021ba publicului: “Revan\u0219a<\/a>“, de Michele Santeramo, “Aproape<\/a>“, de John Cariani \u0219i “Cum v\u0103 place” \u00een regia lui Vlad Cristache,\u00a0“Anul disp\u0103rut.1996”<\/a>, regia Ana M\u0103rgineanu, “Ludibrium”- spectacol de teatru-dans f\u0103cut de Andrea Gavriliu,\u00a0“Wolfgang”<\/a>– Radu Afrim,\u00a0“Spectacol aniversar. T.T.- 50 ani”<\/a>– Gianina C\u0103rbunariu,\u00a0“Mam\u0103, mi-am pierdut m\u00e2na”<\/a>\u00a0creat de Alexandru M\u00e2zg\u0103reanu, “Aventura”, Cristian Theodor Popescu- un spectacol filmic, “Feminin”, scris de Elise Wilk special pentru actri\u021bele Teatrului Tineretului \u0219i regizat de Eugen Jebeleanu, “Consum excesiv”, Daniel Chiril\u0103, un spectacol documentar pe tema alcoolismului \u0219i “Mult zgomot pentru nimic” al lui Radu Nica.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Despre unele dintre ele am apucat s\u0103 fac ni\u0219te \u00eensemn\u0103ri aici, pe blog, altele au r\u0103mas \u00eens\u0103 consemnate doar \u00een jurnalul meu.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Dup\u0103 demisia care a urmat la timp pentru a nu-mi pierde entuziasmul pentru aceast\u0103 meserie, ap\u0103rut\u0103 ca urmare a dezechilibrului adus \u00een teatru de c\u0103tre urm\u0103toare conducere, m-am relocat \u00een Bucure\u0219ti.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Din nevoia de a \u00een\u021belege mai bine unde m\u0103 aflam pe harta vie\u021bii mele, ce \u00eensemnase ruptura de Piatra, de oamenii semnificativi de acolo, de activitatea profesional\u0103 la foc continuu, de senza\u021bia de familiaritate tr\u0103it\u0103 acolo \u0219i de rela\u021bia hr\u0103nitoare cu publicul, peste care venea emo\u021bia stranie legat\u0103 de \u00eentoarcerea \u00een capital\u0103 \u0219i la cel care-mi devenise so\u021b, cu care adunasem deja cinci ani de rela\u021bie la distan\u021b\u0103, am ales s\u0103-mi dublez sprijinul terapeutic primit s\u0103pt\u0103m\u00e2l cu un al doilea masterat. Tot la Universitatea Na\u021bional\u0103 de Art\u0103 Teatral\u0103 \u0219i Cinematografic\u0103 “I.L.Caragiale”, de data \u00eens\u0103 \u00een terapie prin art\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Interesant a fost faptul c\u0103 odat\u0103 cu demisia am primit \u0219i altceva dec\u00e2t \u00eenc\u0103 o ruptur\u0103, anume: dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de film\u0103ri pentru serialul “Bani negri”, regizat de Daniel Sandu, difuzat pe HBO, \u0219i filmat, unde? Preponderent \u00een Piatra Neam\u021b. Da, via\u021ba are un umor al naibii uneori.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n La scurt\u0103 vreme dup\u0103, a urmat pandemia, iar perioada aia mi-a f\u0103cut, \u00eentr-o manier\u0103, bine.\u00a0M-am mutat pentru dou\u0103 luni \u00een Bra\u0219ov, \u00een chirie, din dorin\u021ba de a fi mai aproape de familie \u0219i de r\u0103d\u0103cinile c\u0103rora \u00eencercam s\u0103 le g\u0103sesc povestea ascuns\u0103, \u00een terapie.\u00a0 Surprinz\u0103tor, \u00eens\u0103 acest \u0219ir de luni de izolare \u0219i stat mereu \u00eempreun\u0103, mie \u0219i so\u021bului meu ne-a dat un restart, am descoperit o alt\u0103 dimensiune a ideea de a fi \u00eempreun\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Am continuat, de asemenea, cursurile masterale, am f\u0103cut \u0219coala de naviga\u021bie (ob\u021bin\u00e2nd permis de conducere a unei ambarca\u021biuni pentru trei categorii), am fost \u00een tot felul de tabere, vision quest-uri \u0219i forme de terapie mai mult sau mai pu\u021bin cunoscute, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 m\u0103 aduc la suprafa\u021b\u0103, culmin\u00e2nd cu \u00eenscrierea la o formare de patru ani \u00een psihoterapie.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Este vorba despre Psihodrama Clasic\u0103, centrat\u0103 pe lucrul \u00een grup, care a fost man\u0103 cereasc\u0103 pentru sufletul meu spart \u00een buc\u0103\u021bi \u0219i mintea care g\u00e2ndea \u00eempiedicat\u0103 de o cea\u021b\u0103 robust\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Apropo, recomand aceast\u0103 terapie de grup cu focus pe ac\u021biune \u0219i identificarea unor solu\u021bii noi, adaptative, nu pe cuvinte, oricui simte nevoie s\u0103 se reconecteze cu sinele, cu corpul s\u0103u, cu poten\u021bialul \u0219i cu resursele de care poate nici nu mai e con\u0219tient\/\u0103 c\u0103 dispune. Personal, n-am avut habar, p\u00e2n\u0103 n-am trecut prin aceast\u0103 experien\u021b\u0103, de puterea de sus\u021binere, con\u021binere, oglindire \u0219i cre\u0219tere a unui astfel de grup. Motiv pentru care le port toat\u0103 aprecierea didactelor mele, Angela Ionescu \u0219i Dana Dragoteanu, precum \u0219i tuturor celor care, timp de patru ani, mi-au fost colegi \u0219i colege \u00een grupul terapeutic. N-am crezut c\u0103 poate fi posibil\u0103 schimbarea la un asemenea nivel.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Dincolo de asta, cu c\u00e2t m-am afundat mai mult \u00een procesul de autocunoa\u0219tere, cu at\u00e2t se umfla \u00een mine \u0219i nevoia de a continua s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b. Am descoperit astfel c\u0103 \u201cproasta \u0219i buna de nimic\u201d cu care ajunsesem demult s\u0103 m\u0103 identific, avea o voce tot mai pierdut\u0103, mai difuz\u0103, p\u0103r\u0103sindu-m\u0103 \u00eencet-\u00eencet.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Astfel am continuat s\u0103 m\u0103 formez, am mai ad\u0103ugat doi ani de studii psiho-pedagogice preg\u0103tirii mele, o alt\u0103 formare \u00een psihoterapie, de doi ani, \u00een Desen Oniric, tot felul de particip\u0103ri la conferin\u021be, workshop-uri, cursuri de Programare Neurolingvistic\u0103, educa\u021bie prin teatru, scriere creativ\u0103 \u0219i altele asemenea.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Iar de cinci ani deja, mi-am deschis propriul Studio de teatru \u0219i art-terapie, “Interior”, unde lucrez preponderent cu adul\u021bi ateliere de terapie prin art\u0103, psihodram\u0103 \u0219i desen oniric, at\u00e2t individual, c\u00e2t \u0219i la nivel de cuplu, grup \u0219i familie. Continui \u00eens\u0103 s\u0103 lucrez \u0219i cu adolescen\u021bii, tot mai des \u00een manier\u0103 art-terapeutic\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Finalul lui 2025 m-a g\u0103sit \u00een multe ora\u0219e din \u021bar\u0103, unde am avut astfel de \u00eent\u00e2lniri cu sute de liceeni, pe teme ca bullying-ul \u0219i revenge porn-ul.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Cele \u00een care am abordat subiectul bullying au fost urmate de reprezentan\u021bii ale spectacolului “Crocodil”, text scris de Elise Wilk. Acesta m-a adus pentru prima oar\u0103 \u00een ora\u0219ul natal pentru o perioad\u0103 de repeti\u021bii, \u00een sistem independent, al\u0103turi de dou\u0103 foste colege ale mele de grup\u0103 din facultate: Mihaela Alexandru \u0219i Lorena Z\u0103br\u0103u\u021banu, care a semnat regia. Ambele bra\u0219ovence. Sunt bucuroas\u0103 pentru ce am realizat \u00eempreun\u0103 \u0219i pentru aceast\u0103 reg\u0103sire.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n C\u00e2t prive\u0219te rolul meu de umbl\u0103toare, \u00een anii scur\u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een clipa asta am adunat \u00een jurnalul de c\u0103l\u0103toare tr\u0103iri, \u00een\u021belesuri \u0219i descoperiri din 99 \u021b\u0103ri, r\u0103sp\u00e2ndite pe \u0219ase continente. Hmmm, \u0219i o epopee nea\u0219ezat\u0103 \u00eenc\u0103 bine-n mine, de pe Camino de Santiago. A fost prima c\u0103l\u0103torie f\u0103cut\u0103 de una singur\u0103, \u00een care am mers pe jos, cu rucsacul \u00een spate \u0219i toat\u0103 povestea vie\u021bii derulat\u0103-n fa\u021b\u0103, din Porto, Portugalia, p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul lumii. \u00cen Muxia, Spania. Pre\u021b de 17 zile, 469 km, mult\u0103 singur\u0103tate, determinare, febr\u0103 muscular\u0103, fug\u0103, curaj, triste\u021be, autovalidare \u0219i reg\u0103sire-neg\u0103sire.\u00a0Povestea \u00eentins\u0103 pe zece episoade \u0219i-a g\u0103sit \u0219i ea locul pe blog, \u00een sec\u021biunea \u201cValiz\u0103.\u201d<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Tr\u0103g\u00e2nd linie: sunt o etern\u0103 c\u0103ut\u0103toare. De sine, de \u00een\u021belegere, de cre\u0219tere, de iubire, de \u00eempreun\u0103 \u0219i de bine. C\u0103l\u0103toriile l\u0103untrice \u0219i cele-n lumea larg\u0103 sunt cea mai bun\u0103 investi\u021bie pe care am putut s-o fac \u00een mine. Pentru mine \u0219i pentru cei cu care m\u0103-nt\u00e2lnesc prin lume.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Drept pentru care, ziua de ast\u0103zi, s\u00e2mb\u0103t\u0103, 21 februarie 2026, m\u0103 g\u0103se\u0219te din nou cursant\u0103. Din nevoia, mama ei de nevoie, de a aduna curaj \u0219i preg\u0103tire pentru a da via\u021b\u0103 unui podcast. Experien\u021ba asta n-am \u00eencercat-o p\u00e2n\u0103 acum \u0219i m\u0103 tenteaz\u0103 chiar mai puternic dec\u00e2t scrierea unei c\u0103r\u021bi despre c\u0103l\u0103toriile mele deopotriv\u0103 interioare \u0219i exterioare, ori a celei autobiografice, pe care le am\u00e2n cu consecven\u021b\u0103.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Tu unde e\u0219ti azi? \u0218i, \u00ee\u021bi recunosc, sunt curioas\u0103: \u021bi-a adus vreun g\u00e2nd, vreo emo\u021bie ori vreo con\u0219tientizare portretul \u0103sta al meu alc\u0103tuit din litere?<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Scrie-mi dac\u0103 sim\u021bi pornirea, face tare bine comunicarea lucrurilor tr\u0103ite.<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n Pe cur\u00e2nd!<\/p>\r\n\r\n\r\n\r\n <\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Actoria a fost primul vis pentru care am g\u0103sit ambi\u021bie, energie, putere \u0219i elan. Sim\u021beam c\u0103 e singura modalitate de a ie\u0219i din globul de cristal pe care-l construisem \u00een jurul meu. Pentru a m\u0103 proteja. De tot ce mi-a dospit vulnerabilitatea excesiv\u0103. \u0218i am \u00eenceput cu pa\u0219i m\u0103run\u021bi: m-am \u00eenscris la \u0218coala Popular\u0103 de Arte, Bra\u0219ov, la clasa…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":16975,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":true,"template":"","format":"standard","meta":{"advanced_seo_description":"","jetpack_seo_html_title":"","jetpack_seo_noindex":false,"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[76,78],"tags":[],"class_list":["post-17426","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-sabina","category-seif"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/04\/v2_header-test.jpg?fit=1920%2C800&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/phbXoj-4x4","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17426","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17426"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17426\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17451,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17426\/revisions\/17451"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/16975"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17426"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17426"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17426"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}