{"id":16,"date":"2015-04-23T12:42:15","date_gmt":"2015-04-23T10:42:15","guid":{"rendered":"https:\/\/sabinabranduse.wordpress.com\/?p=16"},"modified":"2026-04-09T07:40:04","modified_gmt":"2026-04-09T07:40:04","slug":"16","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/2015\/04\/23\/16\/","title":{"rendered":"Teatrul Tineretului, Piatra Neam\u021b, are o nou\u0103 actri\u021b\u0103 angajat\u0103"},"content":{"rendered":"

Toate lucrurile bune se \u00eent\u00e2mpl\u0103 prim\u0103vara!<\/p>\n

\u00centr-o diminea\u021b\u0103 t\u00e2rzie de \u00eenceput de prim\u0103var\u0103, \u00een care ora 11 m-a prins dormind, a\u0219a cum extrem de rar se \u00eent\u00e2mpl\u0103, am primit telefonul salvator, telefonul acela legedar la care fiecare actor t\u00e2nje\u0219te. Acest\u0103 convorbire telefonic\u0103 mi-a adus \u0219ansa unui nou \u00eenceput, un \u00eenceput pe care credeam c\u0103 nu mi-l doresc, un \u00eenceput c\u0103ruia nu credeam c\u0103 o s\u0103-i fac fa\u021b\u0103, un \u00eenceput pe care alt\u0103dat\u0103 a\u0219 fi jurat c\u0103 o s\u0103 \u00eel \u00eent\u00e2mpin cu un refuz categoric.
\nN-a fost a\u0219a. Mintea mea abia trezit\u0103 nu reu\u0219ea s\u0103 discearn\u0103 \u00eentre vis \u0219i realitate, m\u0103 g\u00e2dila pielea de la agita\u021bia s\u00e2ngelui prin vene, eliberam entuziasm prin to\u021bi porii \u0219i tr\u0103iam o bucurie cum nici \u00een momentul \u00een care m\u0103 c\u0103utam disperat\u0103 pe listele de la admiterea la facultate, pornind de la respin\u0219i la admi\u0219i, \u0219i g\u0103sindu-m\u0103 pe primele pozi\u021bii, nu am tr\u0103it.
\nA fost a\u0219a cum \u00eemi imaginez cererea \u00een c\u0103s\u0103torie: o explozie de entuziasm, o eliberare, o fericire f\u0103r\u0103 margini, o a\u0219teptare care a luat sf\u00e2r\u0219it. A\u0219a a fost pentru mine propunerea regizorului Vlad Cristache de a juca \u00een dou\u0103 spectacole de-ale lui (Revansa<\/a> \u0219i Aproape<\/a>), cu tot cu oferta de angajare la Teatrul Tineretului. \u0218i tot a\u0219a a fost \u0219i r\u0103spunsul pe care i l-am dat: un DA spus f\u0103r\u0103 s\u0103 stau pe g\u00e2nduri, un accept organic, viu, din toat\u0103 inima.
\nDup\u0103 cinci s\u0103pt\u0103m\u00e2ni f\u0103r\u0103 o zi, m\u0103 urcam \u00een micu\u021ba mea ma\u0219in\u0103 \u00eenc\u0103rcat\u0103 p\u00e2n\u0103 la refuz cu valize, flori, cutii, rame foto, gen\u021bi, amintiri \u0219i porneam spre Piatra Neam\u021b. Era prima dat\u0103 c\u00e2nd parcurgeam un drum at\u00e2t de lung la volan, singur\u0103. Locul din dreapta oricum era \u00eenc\u0103rcat cu lucruri indispensabile repeti\u021biilor: echipamente de mi\u0219care, cutii cu ceai, texte, \u0219erve\u021bele, termos, ciocolate… G\u00e2ndurile aveau o vitez\u0103 neregulamentar\u0103, \u00eentreb\u0103rile se n\u0103\u0219teau pe r\u00e2nd \u0219i fomau un \u0219ir f\u0103r\u0103 cap\u0103t. Am \u00eencercat s\u0103 le alung \u0219i s\u0103 acord prioritate peisajului: g\u0103ini cr\u0103c\u0103nate \u0219i gr\u0103bite \u021bop\u0103iau la margine de drum, livada cu pomi scunzi, noduro\u0219i, cu crengile \u00eentortocheate, ce pot servi lini\u0219ti\u021bi drept sperietori, trecea pe l\u00e2ng\u0103 mine \u00een grab\u0103, un cuib spa\u021bios de barz\u0103 \u00ee\u0219i c\u0103uta echilibrul \u00een v\u00e2rful unui st\u00e2lp de telegraf, o ceat\u0103 de copii \u00eenal\u021bi de-un metru ie\u0219ea din curtea unei \u0219coli, f\u00e2nt\u00e2ni cu lan\u021buri lungi \u0219i ruginite st\u0103teau umile l\u00e2ng\u0103 cur\u021bi, un tractor beteag zg\u00e2ria linistea, c\u00e2rti\u021be atotcotropitoare r\u0103scoleau p\u0103m\u00e2ntul, iar o roab\u0103 plin\u0103 cu merinde era \u00eempins\u0103 greu \u00eenspre mine- semn de bel\u0219ug.<\/p>\n

Pe nesim\u021bite, s-au \u00een\u0103l\u021bat o arcad\u0103 \u0219i un panou care a \u0219tirbit de tot, n-au mai r\u0103mas dec\u00e2t amprentele literelor care erau odat\u0103: Piatra Neam\u021b. Aoleo, am ajuns? Simt aerul de munte \u0219i v\u0103d ora\u0219ul deschiz\u00e2ndu-se \u00een fa\u021ba mea. Am emo\u021bii! \u00cencotro s\u0103 merg? Pe unde?
\nE ora 20, aproape \u00eentuneric. Opresc motorul \u00een fa\u021ba unei cl\u0103diri de poveste ce g\u0103zduie\u0219te Teatrul Tineretului. E a doua oar\u0103 c\u00e2nd vin \u00een ora\u0219ul \u0103sta. Prima dat\u0103 a fost cu o lun\u0103 \u00een urm\u0103. Sunt singur\u0103 pe str\u0103zi \u0219i \u00eembr\u0103cat\u0103 prea sub\u021bire. M\u0103car ploaia s-a \u00eendurat de mine \u0219i \u0219i-a scuturat ultimii stropi \u00eenainte s\u0103 cobor din ma\u0219in\u0103. Dau un telefon, deschid pentru prima oar\u0103 u\u0219a de la Intrarea Actorilor, iau cheile de la apartament, \u00eenc\u00e2ntat\u0103 c\u0103 domnul de la poart\u0103 e binevoitor \u0219i-mi explic\u0103 cum s\u0103 ajung la noua cas\u0103. M\u0103 \u00eenv\u00e2rt \u00een cerc pre\u021b de vreo 15 minute, semn clar c\u0103 n-am \u00een\u021beles nimic din indica\u021bii, apoi parchez. Aici o s\u0103 locuiesc, la parterul unui bloc din aproprierea p\u0103durii \u0219i a \u0219trandului, cu vedere la un mic p\u0103rcule\u021b, \u00eentr-un apartament de serviciu pe care o s\u0103-l \u00eempart cu doi dintre noii mei colegi: Mircea Postelnicu \u0219i Vlad Cristache. Superb.
\nNu mai am r\u0103bdare, abia a\u0219tept s\u0103 treac\u0103 noaptea…\u0219i trece!\u00a0Cu emo\u021bii, curiozitate \u0219i speran\u021b\u0103, plec \u00eempreun\u0103 cu regizorul \u0219i cu vechiul meu prieten, actorul Mircea Postelnicu, aflat \u00een acea\u0219i situa\u021bie ca \u0219i mine, spre teatru. E plin de oameni calzi \u0219i primitori aici. Facem cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu tot personalul de la birouri, ni se face un tur al teatrului, \u00eei cunoa\u0219tem \u0219i ceilal\u021bi trei actori din distribu\u021bie, pe domnul director Liviu Timu\u0219- care ne smulge promisiunea de a nu pleca cur\u00e2nd, pe regizorul tehnic, pe cabinier\u0103, pe secretara literar\u0103…<\/p>\n

Ni se deschide u\u0219a s\u0103lii de lectur\u0103, fost\u0103 sal\u0103 de balet: textele abia scoase din xerox troneaz\u0103 pe mas\u0103, o caraf\u0103 cu ap\u0103 proasp\u0103t\u0103 a\u0219teapt\u0103 s\u0103 ne lini\u0219teasc\u0103 g\u00e2turile uscate de emo\u021bii, creioanele cu v\u00e2rfuri prea ascu\u021bite sunt aliniate \u00een dreapta fiec\u0103rui text, iar Pietricica ne ofer\u0103 o priveli\u0219te ireal de frumoas\u0103. Ne alegem pozi\u021biile la mas\u0103 \u0219i \u00eencepem s\u0103 d\u0103m glas pove\u0219tii. “Revan\u0219a”, de Michele Santeramo.<\/p>\n

De azi sunt Marta \u0219i sunt fericit\u0103. De azi, sunt angajat\u0103. Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 14 ani de activitate \u00een domeniu, \u00eencep s\u0103 acumulez: vechime pe cartea de munc\u0103, speran\u021ba c\u0103 teatrul de stat \u0219i cel de provincie nu se reg\u0103sesc \u00een zvonurile care au \u00eencercat s\u0103-mi otr\u0103veasc\u0103 auzul \u0219i \u00eencrederea c\u0103 publicul ne va fi al\u0103turi \u00een \u00eencercarea de a readuce Teatrului Tineretului faima de alt\u0103dat\u0103.<\/p>\n

S\u0103 \u00eenceap\u0103 “Revan\u0219a”!<\/p>\n

\"Teatrul <\/a>
Teatrul Tineretului, Piatra Neam\u021b, 2015 <\/div> <\/div> <\/div>
\""Revan\u0219a", <\/a>
“Revan\u0219a”, Teatrul Tineretului, Piatra Neam\u021b, 2015 <\/div> <\/div>
\"Cu <\/a>
Cu Mircea Postelnicu <\/div> <\/div> <\/div> <\/div> <\/div>\n

 <\/p>\n

Foto: Andrei Runcanu<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Toate lucrurile bune se \u00eent\u00e2mpl\u0103 prim\u0103vara! \u00centr-o diminea\u021b\u0103 t\u00e2rzie de \u00eenceput de prim\u0103var\u0103, \u00een care ora 11 m-a prins dormind, a\u0219a cum extrem de rar se \u00eent\u00e2mpl\u0103, am primit telefonul salvator, telefonul acela legedar la care fiecare actor t\u00e2nje\u0219te. Acest\u0103 convorbire telefonic\u0103 mi-a adus \u0219ansa unui nou \u00eenceput, un \u00eenceput pe care credeam c\u0103 nu mi-l doresc, un \u00eenceput c\u0103ruia…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":10645,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"advanced_seo_description":"","jetpack_seo_html_title":"","jetpack_seo_noindex":false,"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[77],"tags":[],"class_list":["post-16","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-scena"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/i0.wp.com\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2017\/11\/tt.jpg?fit=651%2C469&ssl=1","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/shbXoj-16","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17270,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16\/revisions\/17270"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/10645"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/sabinabranduse.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}